Pe 21 august 2018, pe când Oana tocmai terminase de interpretat o poveste la Mezrab, un bar local in Amsterdam, a fost abordată de un bărbat macedonean care avea să devină o parte importantă a vieții ei. Acel bărbat era Gorjan, nașul cuplului, care și-a prezentat rapid cel mai bun prieten, viitorul mire. După câteva complimente, glume și promisiunea unui nou tricou inspirat din bucătăria balcanică, Dimitar a primit numărul Oanei. Și da, Oana și-a primit tricoul.

Singurul motiv pentru care se știe data acestei zile este că martorul și domnișoara lor de onoare, Cee, a fost și ea acolo în acea noapte și a reușit să le facă un cadou uimitor: o fotografie a ultimului moment înainte ca viețile lor să se schimbe pentru totdeauna.

Pe 14 octombrie 2018, o ieșire prietenească in trei s-a transformat într-un tete-a-tete intim când Gorjan a avut de rezolvat niște “treburi neașteptate”. Ne-am amețit cu cocktailuri Moscow Mule (o băutură pe care o veți putea savura la recepția noastră) și restul este istorie.

Aceasta este și data pe care o considerăm a fi aniversarea noastră.

Oana i-a propus lui Dimitar să devină parteneri înregistrați, cu o pereche de butoni din meteorit pe care îi va purta și de ziua nunții lor.

Au devenit parteneri civili înregistrați pe 2 noiembrie 2020 (de data aniversarii căsătoriei părinților Oanei), într-o mică ceremonie pandemic-chic alături de cei 3 martori ai lor: Cee, Mina și Pavel.

Dimitar a cerut-o în căsătorie pe Oana la frumosul canion Matka, înconjurat de părinții lor, de nașul lor și de unul dintre cavalerii lor de onoare. Inelul a fost cumva exact ceea ce și-a dorit ea, dar totuși o surpriză totală; au primit aplauze de la un grup de turiști trecători, iar când norii s-au adunat nici o clipă prea devreme, lăsându-și în sfârșit ploaia de vară, s-au întors la mașini, făcându-se ciuciulete fericiți.

Oana și Dimitar sunt căsătoriți legal din 14 martie 2023. Semnarea a avut loc la oficiul lor local din Diemen, susținuți de părinții lor (de la stânga la dreapta: Zoran, Irena, Carmen și Cristi).

Ceremonia a fost scurtă, rapidă și aproape că nu s-a întâmplat deloc, deoarece pragmatismul olandez a însemnat că oficialii au trebuit convinși că semnarea unei căsătorii la același ghișeu de la care ți-ai putea ridica permisul de conducere, nu ar fi cel mai romantic lucru. Și că da, chiar dacă sunteți parteneri înregistrați, ați dori totuși să celebrați trecerea la căsătorie, chiar dacă sunt „practic același lucru”.

Ziua în sine, compania și simplul fapt că s-au căsătorit cu cel mai bun prieten au fost, totuși, tot ce și-au dorit vreodată.